Tendința de a te axa pe nevoile, dorințele și așteptările celorlalți, dorința de a-i mulțumi pe cei din jur, precum și tendința de a evita conflictul cu ceilalți cu riscul propriilor nevoi personale este reprezentat de ceea ce în engleză întâlnim sub numele de “people pleaser”. Această nevoie de a fi plăcut de celălalt, de a fi acceptat cu orice preț, chiar cu prețul sacrificării propriilor dorințe și nevoi personale își are rădăcina în copilărie, ca răspuns la experiențele relaționale timpurii.

De cele mai multe ori, aceste persoane prezintă un tipar de atașament anxios, dezvoltat în urma unui parentaj inconsistent manifestat prin perioade de grijă și afecțiune, urmat de perioade de răceală afectivă, sau prin lipsa suportului emoțional al figurilor de îngrijire. Astfel, pentru a menține relația cu părintele, copilul învață că este nevoie să îndeplinească nevoile acestuia pentru a primi aprobarea și afecțiunea de care are nevoie și astfel, pentru a evita abandonul.

În viața adultă, aceste persoane trăiesc un nivel ridicat de anxietate și prezintă o stimă de sine scăzută.  Pentru a evita trăirea acestor emoții, precum și pentru a evita eventuala respingere din partea celorlalți, aceste persoane renunță la propriile nevoie afective din relația cu celălalt, având dificultăți ridicate în a-și menține limitele persoane în relații. Aceste dificultăți de a prioritiza nevoile persoane, dificultățile de a spune “Nu” celuilalt conduc de cele mai multe ori la sentimente de indignare și chiar și la burnout personal.

Cum se poate ieși din acest mod de fucționare?

• dezvoltarea stimei de sine și a întărirea sentimentului de valoare persoană care nu mai este dependentă de validarea din partea celorlalți,

• învățarea de a pune limite personale sănătoase în relația cu celălalt și astfel susținerea propriilor nevoi personale,

• explorarea și rezolvarea motivelor inconștiente din spatele acestui mecanism adoptat.

phote by Brett Jordan