Cuplul, în viziunea lui Lemaire este un tot structurat care trece prin perioade de organizare-dezorganizare și restructurare.

Fiecare partener trece prin perioade alternante de idealizare a celuilalt, urmate de momente de trăire a doliului imaginii idealizate a partenerului și reînnoite constant.

Aceste faze alternante conferă echilibrul dinamic care stă la baza funcționării relației de cuplu.

Dinamica relațională este una complexă, fiind puse în discuție trei instanțe diferite: cei doi parteneri și relația creată de aceștia.

Dificultățile pot apărea atât la nivelul personal al individului, cât și la nivelul cuplului ca instanță separată de cei doi participanți. Acest lucru se întâmplă pentru că fiecare partener vine cu propria fantasmă inconștientă legată de rolul pe care celălalt îl are, precum și imaginea mentală asupra relației de cuplu dintre cei doi. Aceste fantasme asigură satisfacții personale, având funcție defensivă, uneori și ofensivă pentru a oferi protecție față de eventualele pericole interne și externe ale fiecărui partener.

Procesul intern al fiecăruia se află în tensiune cu procesul intern al cuplului, uneori producând obstacole în dinamica relațională. În funcție de gradul suferinței provocate și afectarea celorlalte registre ale vieții partenerilor, aceste conflicte pot fi soluționate împreună.