Violența se prezintă sub mai multe forme, având grade diferite de distructivitate în funcție de motivația inconștientă care se află în spatele manifestării acestui comportament. Forma cea mai des întâlnită de violență și care este cea mai normală și nonpatologică este violența reactivă.

Violența reactivă este utilizată cu scopul apărării vieții, libertății și demnității individului sau a bunurilor personale ale acestuia sau a celor dragi. Nucleul acestui tip de violență este frica, astfel încât amenințarea percepută se poate baza pe situații reale din exterior sau pe realitatea internă a individului. Acest sentiment de amenințare are suficientă forță și putere pentru a da naștere la manifestări comportamentale agresive care pot conduce chiar și la distructivitate.

Frustrarea conduce și ea la manifestarea violenței reactive. În momentul în care dorințele individului sunt frustrate și nesatisfăcute, acesta poate manifesta comportamente agresive cu scopul și speranța atingerii obiectivelor de care individul consideră că a fost privat. Nucleul acestui tip de frustrare poate fi reprezentat și de sentimentul de invidie și gelozie față de ceilalți.

Violența reactivă are rezultate negative asupra echilibrului individului și a celorlalți, fiind ca orice formă de violență, o manifestare distructivă de comportament. Cu toate acestea, această formă de violență are scopul de protecție personală și de conservare a vieții și nu acela de distrugere, neavându-și originea în ură sau sadism ca alte forme de violență.

În articolele viitoare vom explora alte forme de manifestare a violenței, unele dintre acestea fiind reprezentări patologice.

Photo by Александр