„Fiecare maturizare reală este un act de rebeliune personală.” Erich Fromm

Maturizarea presupune eliberarea din dinamica tiparelor învățate de-a lungul copilăriei. Aceasta necesită curaj și încredere în propriile capacități și, nu în ultimul rând, blândețe față de propria persoană.

Această „rebeliune”, așa cum o numește Fromm, presupune ieșirea de sub dominația parentală inconștientă. Cu alte cuvinte, este reprezentată de conștientizarea și modificarea acelor credințe limitative cu privire la propria persoană, la propriile capacități și obligații pe care le-am învățat de-a lungul relaționării cu persoanele de atașament. Maturizarea presupune ieșirea din cadrul acelor limitări și adoptarea părților din propria persoană la care am renunțat pentru a ne asigura relația cu părinții și astfel, pentru a ne asigura propria supraviețuire.

Maturizarea presupune renunțarea la iluzie și acceptarea realității a ceea ce a fost, ceea ce suntem în prezent și a realității.

Chiar și la vârsta adultă, această renunțare la tiparele inconștiente adoptate în copilărie este dificilă, la baza ei aflându-se frica de  abandon, de a nu rămâne singuri și de a nu pierde relațiile cu cei din jur. Această maturizare, această capacitate de a fi autentici cu noi înșine presupune un act de curaj, implică riscuri și chiar suferință. De aceea, de multe ori “oamenii aleg modalități de răzvrătire menite să eșueze. Își dovedesc astfel, într-un mod viclean, că este inutil să se răzvrătească” pentru că a rămâne în cunoscut, deși este insatisfăcător, oferă mai multă siguranță și predictibilitate.

Photo by Freepik