Relația cu celălalt, fie că este vorba de partenerul de cuplu, de colegul de serviciu sau de un prieten, reprezintă o oglindă a modului în care noi funcționăm în lume. Doar în relația cu un altul putem recunoaște și conștientiza tipare ale propriei noastre persoane. Pentru că în întâlnirea cu celălalt sunt puse în joc dinamici inconștiente privind așteptările, dorințele și nevoile noastre cele mai intime, dinamici inconștiente privind modul în care ne vedem pe noi înșine și ceea ce credem despre celălalt.

Pentru că structura noastră internă este creată cu mult timp în urmă în cadrul relației cu persoanele de atașament, a modului în care nevoile noastre au fost satisfăcute, a modului în care am fost înțeleși și acceptați, sau din contră neînțeleși și invalidați, atunci reactivarea acestor modalități de funcționare în relațiile noastre prezente este firească și normală.

Analizarea experiențelor repetitive din relații reprezintă astfel calea spre propria descoperire. Îndreptându-ne atenția înspre modul în care noi suntem în relație putem crea baza schimbării de care avem nevoie pentru ruperea acestor tipare. Pentru că modul în care reacționăm la evenimentele pe care le experimentăm este singura schimbare pe care o putem realiza. Și odată cu schimbarea propriilor noastre modalități de a fi în lume și de a reacționa se schimbă și relațiile noastre. Odată ce adoptăm un alt comportament și răspundem diferit față de celălalt, relația capată o dinamică diferită. Ca într-un dans, în momentul în care un partener face o mișcare nouă, dansul nu mai poate fi același, acesta se schimbă.

Astfel te invit să îți îndrepți atenția spre interior întrebându-te:

• Ce anume m-a deranjat atât de tare la comportamentul celuilalt?

• Ce parte din mine s-a activat?

• Ce emoție stă la baza reacției mele?

• Care este nevoia afectivă din spatele reacției mele?

• Cum anume mențin aceeași dinamică în relație?

• Ce alternative adaptative de răspuns aș putea adopta în viitor?