Rușinea și vinovăția sunt sentimente universale experimentate într-o măsură mai mică sau mai mare în funcție de individ. În timp ce unele persoane sunt copleșite de aceste sentimente pe care le trăiesc cu o intensitate și frecvență ridicată, ducând astfel la o incapacitare personală, alții nu experimentează la nivel conștient astfel de sentimente.
De-a lungul timpului, mai mulți autori au studiat vinovăția și rușinea, căutând atât elementele comune celor două sentimente, cât și diferențele dintre acestea.
Asemănările dintre rușine și vinovăție regăsite în diferitele perspective teoretice includ:
- ambele sentimente sunt neplăcute și conduc la reducerea stimei de sine,
- atât rușinea, cât și vinovăția au capacitatea de control asupra tentațiile interne cu scopul menținerii comportamentelor în registrul celor evaluate ca fiind adecvate.
Diferențele cele mai menționate în literatura de specialitate cuprind următoarele aspecte:
- Rușinea are la bază frica de a fi văzut de către ceilalți în situații percepute ca fiind indecente, în timp ce vinovăția dă naștere unor critici interioare care condamnă și blamează actele realizate în plan fizic, sau doar imaginate,
- Rușinea dă naștere unor modificări fiziologice precum înroșire, palpitații, etc, în timp ce vinovăția nu produce astfel de indicatori,
- Rușinea apare ca rezultat al unei discontinuități a Sinelui ca efect al unor momente de pierdere a controlului (greșirea unor cuvinte, împiedicarea în public, etc), în timp ce vinovăția este rezultatul încălcării reale sau imaginare ale unor norme sociale și/sau morale internalizate de către individ,
- Rușinea poate apărea și în contextul în care persoanele semnificative se comportă într-un mod evaluat ca fiind indecent, nepotrivit; iar vinovăția are legătură exclusivă cu propriul comportament,
- Rușinea presupune a nu te ridica la nivelul imaginii ideale a Sinelui și trădarea acestui ideal, vinovăția presupunând încălcarea normelor sociale introiectate,
- Rușinea determină ascunderea persoanei sau a faptelor percepute ca fiind rușinoase, iar vinovăția conduce la confesarea acestora,
- Intensitatea rușinii este diminuată prin acceptarea tacită de către ceilalți a comportamentelor care au condus la trăirea sentimentului, în timp ce vinovăția este redusă prin acceptarea scuzelor și iertarea de către ceilalți a comportamentelor neadecvate,
- Rușinea este resimțită mult mai devreme în etapele dezvoltării unei persoane decât vinovăția,
- Apărarea împotriva sentimentelor de rușine pot presupune retragerea individului, rușinarea celorlalți sau supradimensionarea capacităților proprii pentru evitarea rușinii; apărările împotriva vinovăției putând consta în învinovățirea celorlalți, frica de a fi pedepsit de către ceilalți și/sau autocritica excesivă.
Akhtar
Photo by Omar Alnahi