Poate fi dificil să devenim conștienți de trisțea care se ascunde în spatele furiei. Furia este o emoție complexă, care se poate manifesta în moduri diferite în funcție de fiecare persoană sau de situație. Este mult mai ușor să ne manifestăm iritarea, să devenim critici față ce celălalt, mascând și evitând astfel sentimentele de tristețe și vulnerabilitate care au condus la apariția furiei. Acest lucru se aplică mai ales persoanelor care au experimentat diferite momente traumatice de-a lungul dezvoltării și cărora le este dificil să își exprime emoțiile.

J. Bucay surprinde foarte bine dinamica dintre tristețe și furie prin următoarea poveste terapeutică:

"La un lac magic, au venit odată să se îmbăieze, ținându-și de urât una alteia, tristețea și furia.

Au ajuns împreună la apă, și-au scos hainele și au intrat să se scalde. Furia, grăbită ca întotdeauna, îngrijorată fără să știe de ce, s-a îmbăiat repede și a ieșit din lac. Dar cum furia este aproape întotdeauna oarbă, și-a pus primele haine pe care le-a găsit, care nu erau ale ei, ci ale tristeții. Îmbrăcată în hainele tristeții, furia a plecat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Tristețea, liniștită și senină, a luat-o încetișor, ca și cum nu ar fi avut nici o grabă, pentru că nici nu are vreodată, îmbăindu-se pe îndelete, iar când a terminat, poate plictisită de apă, a ieșit și și-a dat seama că îi dispăruseră hainele. Dacă e ceva ce nu-i place tristeții, este să fie goală, așa că, pentru a se acoperi, și-a pus singurele haine la îndemână, cele ale furiei. Și îmbrăcată astfel în furie, și-a continuat drumul.

Se spune că atunci când vezi pe cineva furios, crud, nemilos și orb de furie, pare supărat, dar dacă privești cu atenție, îți dai seama că furia este o deghizare și că în spatele furiei se ascunde tristețea."